Calatorind in trecut si in viitor
Imagineaza-ti ca tu nu ai nici o dorinta,nici un scop in viata,ceea ce efectiv in mintea ta formeaza viitorul.Imagineaza-ti ca tu nu ai nici o amintire,ceea ce formeaza trecutul in mintea ta,atunci ce s-ar intampla?
Ar exista doar momentul prezent.
Mintea ta creeaza timpul.Viitorul este creat de dorinte si planuri si el intotdeauna este imaginar in mintea noastra.Trecutul este creat de amintiri,ceva ce a avut loc in trecut este real si atunci cand te intorci in trecut,te intorci intr-o realitate care deja a avut loc,si atunci cand te intorci la ea,realitatea respectiva este imaginara.
Viitorul si trecutul au un aspect foarte important in comun:imaginatia.
Mintea creeaza timpul,il divide in doua prin imaginatie,iar momentul prezent nu reusesti sa-l percepi.
De aici,putem trage concluzia ca timpul nu exista,exista doar momentul prezent,deoarece trecutul si viitorul fac parte din imaginatie.
Nu exista nici inceput si nici sfarsit,ci doar momentul prezent,care este infinit,este aici si acum,in milisecunda aceasta,iar restul este doar memoria imaginara.
5 comentarii:
Prezentul... infinit...
Sunt cam sceptic din punctul ăsta de vedere...
Totuși el are un sfârșit... Cândva... dar tot e sfârșit nu!?
e ok sa fii sceptic,este libera ta alegere...
sa-ti dau un exemplu:cu o ora in urma de exemplu tu ai sadit un copac.acum in prezent dupa o ora tu orice nu ai face,bineinteles nu poti intoarce acea ora.de ce?pentru ca intotdeauna trecutul este mort,consumat.tu ti-ai consumat ora,ea a murit,gata nu mai exista...referitor la sfarsit,se naste un moment,dupa care moare,se naste alt moment si apoi el iarasi moare si tot asa...totul incepe si se sfarseste,ceea ce este natural..iar banalul sfarsit despre care vorbesc multi oameni,sfarsitul apocaliptic,este o ,,spalare de creier,,care produce multi bani cu ajutorul cartilor,filmelor etc.
Problema e că eu nu vorbesc de banalul sfârșit apocaliptic... ci de sfârșitul prezentului. Atunci când acum pentru mine nu mai există. Când nu mai sunt nimic decât o mulțime vidă, un trecut mort, acolo... cu o oră în urmă... Altfel am trăi veșnic prezentul... Din păcate prezentul, momentu de acum, până la urmă sfârșește într-o cutiuță din lemn, sau o urnă, sau oriunde... În dependență de circumstanțe.
foarte corect,si asta este si frumos!pt ca doar daca moare un moment,se poate naste altul.
Mi-a plăcut enorm faza cu momentul infinit.
reformularea mea sună : „și ieri și mîine și azi și oricînd pot zice ”acum” și nu am vre-o dovadă că nu o voi mai putea zice (nu pronunța - zice). deci ce e altceva infinitul decît a putea zice oricînd ”acum”?”
Visătorii trebuie ocrotiți :)
Trimiteți un comentariu